Hormonii care controlează foamea și sațietatea

Admin
By Admin
3 minute de citit

Foamea și sațietatea nu sunt doar “în mintea ta”. Ele sunt controlate de hormoni care comunică permanent între intestin, țesutul adipos (grăsimea corporală) și creier. Când acest sistem se dezechilibrează, controlul greutății poate deveni mult mai dificil.

Leptina este cunoscută drept “hormonul sațietății”. Este produsă de celulele grase și îi transmite creierului că există suficiente rezerve de energie. Cu alte cuvinte, semnalul ar trebui să fie: „este suficient, ne putem opri din mâncat”. În obezitate poate apărea rezistența la leptină – hormonul este prezent în cantitate mare, dar creierul nu mai răspunde eficient la mesaj.

Grelina este “hormonul foamei”. Este produsă în principal în stomac, crește înainte de masă și stimulează pofta de mâncare. După ce mănânci, nivelul ei scade. După o scădere în greutate, grelina poate rămâne crescută o perioadă lungă, ceea ce explică de ce menținerea kilogramelor pierdute nu este ușoară. Somnul insuficient poate crește și el nivelul grelinei.

Insulina, pe lângă rolul ei în controlul glicemiei, transmite și semnale de sațietate către creier. În rezistența la insulină, acest mecanism poate fi afectat.

La nivel intestinal, hormoni precum peptidul YY (PYY) și GLP-1 (glucagon-like peptide-1) sunt eliberați după masă și reduc apetitul. GLP-1 încetinește golirea stomacului și crește senzația de sațietate – motiv pentru care analogii GLP-1 sunt utilizați în tratamentul obezității.

Acești hormoni nu acționează separat, ci ca parte a unui sistem complex. Când echilibrul lor este perturbat, controlul greutății devine mai dificil. De aceea, obezitatea nu este doar o problemă de voință, ci o afecțiune complexă care necesită, adesea, o abordare medicală.

Surse:

  1. Klok MD, Jakobsdottir S, Drent ML. The role of leptin and ghrelin in the regulation of food intake and body weight in humans: a review. Obes Rev. 2007 Jan;8(1):21-34. doi: 10.1111/j.1467-789X.2006.00270.x. PMID: 17212793.
  2. Sumithran P, Prendergast LA, Delbridge E, Purcell K, Shulkes A, Kriketos A, Proietto J. Long-term persistence of hormonal adaptations to weight loss. N Engl J Med. 2011 Oct 27;365(17):1597-604. doi: 10.1056/NEJMoa1105816. PMID: 22029981.
  3. Müller TD, Finan B, Bloom SR, D’Alessio D, Drucker DJ, Flatt PR, Fritsche A, Gribble F, Grill HJ, Habener JF, Holst JJ, Langhans W, Meier JJ, Nauck MA, Perez-Tilve D, Pocai A, Reimann F, Sandoval DA, Schwartz TW, Seeley RJ, Stemmer K, Tang-Christensen M, Woods SC, DiMarchi RD, Tschöp MH. Glucagon-like peptide 1 (GLP-1). Mol Metab. 2019 Dec;30:72-130. doi: 10.1016/j.molmet.2019.09.010. Epub 2019 Sep 30. PMID: 31767182; PMCID: PMC6812410.
  4. Anthony Y. Yeung, Prasanna Tadi, Physiology, Obesity Neurohormonal Appetite And Satiety Control, StatPearls, 1 2023.
Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *