Locul în care se acumulează grăsimea contează la fel de mult ca și cantitatea ei, iar înțelegerea acestei diferențe este esențială pentru evaluarea riscurilor medicale pentru că nu toată grăsimea corporală este la fel.
Obezitatea abdominală este caracterizată prin acumularea de grăsime în zona taliei și a abdomenului. Aceasta include în special grăsimea viscerală (depozitată în jurul organelor interne) care este metabolic activă și secretă substanțe inflamatorii ce cresc riscul de diabet, boli cardiovasculare și alte complicații. O circumferință a taliei peste 94 cm la bărbați și 80 cm la femei semnalează risc metabolic crescut, conform ghidurilor europene.
Obezitatea generalizată presupune o distribuție mai uniformă a grăsimii la nivelul întregului corp, inclusiv la nivelul membrelor superioare și/sau inferioare. Deși riscurile metabolice sunt mai mici față de obezitatea abdominală, impactul cardiovascular, apneea de somn și suprasarcina articulară rămân relevante.
IMC-ul nu spune totul. Două persoane cu același IMC pot avea profiluri de risc complet diferite în funcție de distribuția grăsimii. De aceea, medicii folosesc combinat IMC-ul, circumferința taliei, compoziția corporală rezultată în urma evaluării pe cântare de bioimpedanță, pentru o evaluare mai precisă.
Există și conceptul de obezitate metabolică la greutate normală — persoane cu IMC normal dar cu grăsime viscerală excesivă și profil metabolic alterat.
Greutatea nu este întotdeauna un indicator suficient al sănătății metabolice.
În 2025, un grup internațional de experți publicat în Lancet a propus o abordare nouă: în loc să ne uităm doar la cifra de pe cântar, contează dacă grăsimea din corp a început sau nu să afecteze organe și funcții. Astfel au introdus două concepte, și anume: obezitatea preclinică – înseamnă că există exces de grăsime, dar corpul funcționează încă normal. Obezitatea clinică înseamnă că excesul de grăsime a început deja să producă efecte concrete — asupra inimii, ficatului, articulațiilor sau metabolismului. Această distincție este importantă pentru că arată că nu IMC-ul singur decide când este nevoie de tratament, ci starea reală de sănătate a fiecărei persoane.
Bibliografie:
- Després JP. Body Fat Distribution and Risk of Cardiovascular Disease. Circulation. 2012;126(10):1301-1313. doi:10.1161/CIRCULATIONAHA.111.067264
- Rubino F, et al. Definition and diagnostic criteria of clinical obesity. Lancet Diabetes Endocrinol. 2025;13(3):176-194
- Schulze MB, Stefan N. Metabolically healthy obesity: From epidemiology and mechanisms to clinical implications. Nat Rev Endocrinol. 2024;20:633-646. doi:10.1038/s41574-024-01008-5
