„Totul e despre forță de voință” – Cel mai dăunător mit

Admin
By Admin
3 minute de citit

MITUL:  Dacă ai suficientă voință, poți slăbi. 

ADEVĂRUL: Obezitatea este o boală cronică complexă, recunoscută oficial  de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Asociația Medicală Americană (AMA). Cercetările arată că este influențată de factori genetici, hormonali, neurobiologici și de mediu, lucru ce trece mult peste simpla voință.

 

De ce apare obezitatea?


Alimentația joacă un rol central: alimentele bogate în grăsimi, zahăr sau băuturile dulci pot duce la acumularea excesului de calorii. Surplusul este stocat în celulele adipoase, iar o parte poate ajunge chiar și în organe. În paralel, genetica joacă un rol important: 40–50% din diferențele de greutate între oameni se explică prin gene, iar modul în care grăsimea se distribuie sau se depozitează în organe este influențat 30–55% de genetică.

 

Cum afectează creierul apetitul?


Obezitatea poate fi privită și ca o tulburare a sistemului de recompense. Alimentele bogate în zahăr și grăsimi dau un „puls” rapid de dopamină în creier, iar la persoanele vulnerabile acest impuls poate depăși mecanismele normale de control al foamei și sațietății. Rezultatul? Consumul excesiv de calorii, afectarea autocontrolului, a reacției la stres și a percepției senzațiilor de foame și sațietate.

 

Stigmatizarea greutății este un cerc vicios


Stigmatizarea greutății adaugă un alt strat de complexitate. Modelul COBWEBS descrie un „cerc vicios” în care critica sau judecata pentru greutate poate crește apetitului și nivelul cortizolului, favorizând astfel acumularea de kilograme și dificultatea de a le pierde.

 

Ce se întâmplă după ce slăbești?


Chiar și după pierderea semnificativă de greutate, corpul activează mecanisme de protecție. La un an după dietă, hormonii care stimulează foamea rămân mai ridicați cu 20–25%, iar hormonii sațietății rămân scăzuți. Aceasta nu este lipsă de voință, ci un răspuns biologic evolutiv pentru a proteja organismul de „înfometare”. De aceea, menținerea greutății necesită strategii pe termen lung.

Bibliografie: 

  1. Bray GA, Kim KK, Wilding JPH. Obesity: a chronic relapsing progressive disease process. Obesity Reviews, 2017. https://doi.org/10.1111/obr.12551
  2. Bouchard C. Genetics of Obesity: What We Have Learned Over Decades of Research. Obesity (Silver Spring). 2021;29(5):802-820. doi:10.1002/oby.23116
  3. Volkow ND, Wang GJ, Tomasi D, Baler RD. Obesity and addiction: neurobiological overlaps. Obes Rev. 2013;14(1):2-18. doi:10.1111/j.1467-789X.2012.01031.x
  4. Tomiyama AJ. Weight stigma is stressful. A review of evidence for the Cyclic Obesity/Weight-Based Stigma model. Appetite. 2014;82:8-15. doi:10.1016/j.appet.2014.06.108
  5. Sumithran P, Prendergast LA, Delbridge E, et al. Long-term persistence of hormonal adaptations to weight loss. N Engl J Med. 2011;365(17):1597-1604. doi:10.1056/NEJMoa1105816



Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *