Obezitatea este o afecțiune cronică și multifactorială, a cărei prevalență aproape s-a triplat la nivel global între 1975 și 2016. Deși scăderea ponderală este posibilă prin dietă, exercițiu sau intervenții medicamentoase, aceasta nu „șterge” obezitatea din punct de vedere biologic. Peste 80% dintre persoanele care slăbesc recâștigă ulterior greutatea pierdută, ceea ce indică existența unor mecanisme fiziologice persistente care apără greutatea corporală anterioară.
Teoria „set-point-ului”, susține faptul că organismul are un interval biologic prestabilit al masei corporale sau al țesutului adipos. Când greutatea scade sub acest nivel, corpul activează mecanisme fiziologice compensatorii: crește apetitul prin modificarea hormonilor sațietății, apar preferințe pentru alimente cu densitate energetică mare alimentare și scade rata metabolică. Aceste adaptări favorizează revenirea la greutatea inițială, iar cercetătorii au sintetizat acest fenomen afirmând că „obezitatea protejează obezitatea”.
Important este faptul că mecanismele care apără împotriva pierderii în greutate sunt mai puternice decât cele care limitează creșterea ponderală. Această asimetrie poate fi înțeleasă prin prisma adaptării evolutive: în perioadele istorice marcate de insecuritate alimentară, mecanismele eficiente de economisire a energiei și de refacere rapidă a rezervelor adipoase au conferit un avantaj de supraviețuire. În consecință, după o scădere ponderală, organismul interpretează deficitul energetic drept o amenințare menținând activă predispoziția biologică pentru recâștigul ponderal.
Set-point-ul este considerat relativ stabil, dar poate fi modificat de factori precum sarcina, menopauza, îmbătrânirea, bolile sau expunerea la un mediu obezogen. Într-un context modern caracterizat prin abundență calorică și sedentarism, reglarea greutății poate evolua către „settling points” succesive.
În realitate, majoritatea indivizilor nu au un singur set-point fix, ci mai multe set-point-uri de-a lungul vieții, care se pot modifica în funcție de contextul biologic și de mediu. De asemenea, un aport caloric ușor crescut, asociat cu nivel scăzut de activitate fizică, menținut cronic, potate genera un cerc vicios ce favorizează acumularea progresivă de țesut adipos.
În ceea ce privește farmacoterapia, deși medicamente precum liraglutida pot facilita scăderea în greutate și menținerea temporară a acesteia, nu există dovezi clare că acestea modifică durabil set-point-ul la om. La întreruperea terapiei, mecanismele biologice compensatorii rămân active, ceea ce duce frecvent la recâștig ponderal, uneori peste greutatea inițială. Din acest motiv, farmacoterapia trebuie integrată într-o abordare complexă, alături de modificări sustenabile ale stilului de viață, pentru a obține și menține rezultatele pe termen lung.
Așadar, cu toate că slăbitul modifică cifra de pe cântar, aceasta nu anulează mecanismele biologice care susțin obezitatea ca boală cronică.
- Ganipisetti VM, Bollimunta P. Obesity and Set-Point Theory. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan–. Last Update: April 25, 2023. Bookshelf ID: NBK592402.
- Garvey WT. Is Obesity or Adiposity-Based Chronic Disease Curable: The Set Point Theory, the Environment, and Second-Generation Medications. Endocr Pract. 2022 Feb;28(2):214-222. [PubMed]
- Rosenbaum M, Leibel RL. Adaptive thermogenesis in humans. Int J Obes (Lond). 2010 Oct;34 Suppl 1(0 1):S47-55. [PMC free article] [PubMed]
- Müller MJ, Bosy-Westphal A, Heymsfield SB. Is there evidence for a set point that regulates human body weight? F1000 Med Rep. 2010 Aug 09;2:59. [PMC free article] [PubMed]
- Liao T, Zhang SL, Yuan X, Mo WQ, Wei F, Zhao SN, Yang W, Liu H, Rong X. Liraglutide Lowers Body Weight Set Point in DIO Rats and its Relationship with Hypothalamic Microglia Activation. Obesity (Silver Spring). 2020 Jan;28(1):122-131.
